Asertivitatea este o noțiune la modă astăzi. Dar cum o definim? În raport cu ce?
Cu cele două atitudini extreme pe care caută să le echilibreze – atitudinea defensivă și cea agresivă.
- Dacă ne imaginăm atitudinile noastre pe un continuum de la defensivitate caracterizată de:
Preocuparea exagerată de te apăra, de a găsi justificări în situațiile de dezacord, incapacitatea de a spune „nu” sau de a exprima păreri opuse părerilor celorlalți, evitarea confruntării, sentimentul de nesiguranță în relația cu persoanele aflate în poziții de autoritate, persistența unui sentiment de vinovăție după o confruntare care nu a putut fi evitată, etc.
către agresivitate caracterizată prin:
- Atitudine dominantă în majoritatea situațiilor, dorința de a-ți impune punctul de vedere, tendința de a te folosi de ceilalți pentru a-ți atinge obiectivele personale, lipsa de toleranță față de greșelile altora, tendința de a respinge opiniile diferite de cea proprie, etc.
În paralel cu acest traseu, apare o posibilitate mai atrăgătoare, recunoscută prin:
- Capacitatea de a-ți susține propriul punct de vedere, de a purta o discuție în contradictoriu fără a-i ataca pe ceilalți, capacitatea de a răspunde „nu” unei cereri care nu corespunde propriilor interese și intenții, capacitatea de a recunoaște și numi propriile sentimente, de a le recunoaște și a ține seama de ale celorlalți, etc.
Această posibilitate este asertivitatea.
Suntem asertivi atunci când când ținem cont de ceilalți fără a uita de noi, când avem o viziune de ansamblu asupra situației din care facem parte și reușim să menținem această viziune în timp ce discutăm, ne exprimăm opiniile, căutăm soluții, prefigurăm un rezultat, formulăm concluzii.
Alegerea conștientă a unei atitudini asertive presupune ca, în procesul de autocunoaștere, să devenim conștienți de comportamentele noastre defensive și agresive și de contextul care le generează. Atitudinile sunt, în general, stabile în timp – avem același tip de atitudine – pozitivă sau negativă față de anumite categorii de evenimente. Atitudinile generează comportamentele noastre într-o succesiune previzibilă pe care o putem recunoaște dacă rămânem în contact cu noi și cu lumea.
Atunci când suntem asertivi avem o stare de bine, suntem mulțumiți de ceea ce am obținut pentru noi și pentru ceilalți.
Asertivitatea este o alegere conștientă care, ca orice deprindere sănătoasă, necesită exercițiu.